Ziua de 9 octombrie, consfințită prin Ordinul ministrului Apărării nr. M. 32 din 23 februarie 2006, a fost introdusă în galeria tradițiilor de cinstire a armelor și specialităților militare ca Ziua Resurselor Umane.

Actul de naștere a structurii centrale de personal a fost semnat când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat, în anul 1862, Înaltul Decret prin care Ministerul de Război, rezultat în urma unificării politico-administrative, era organizat pe două direcții: I Direcție Personal și Operații Militare și a II-a Direcție Administrație Generală.

Principalele atribuții ale Direcției Personal și Operații Militare erau dislocarea și disciplina trupelor, marșurile și manevrele, organizarea taberelor de instrucție, recrutarea – stabilirea contingentelor, chemarea recruților, încorporarea și eliberarea documentelor de lăsare la vatră etc., organizarea oștirii, a efectivelor și a lucrărilor statistice, evidența personalului armatei (registrele matricole) și a personalului administrativ, studierea și modificarea regulamentelor militare, publicarea decretelor domnești, angajările/reangajările în armată (în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, serviciul militar a devenit obligatoriu).

Direcția Personal și Operații Militare elabora ordine ale ministrului de Război, atât pentru organizarea procesului de recrutare și selecție pentru școlile militare, cât și pentru organizarea învățământului militar, prin întocmirea tematicii concursurilor de admitere și a metodologiilor de desfășurare a acestora. Structura examenului de admitere în Școala Militară de Ofițeri demonstrează complexitatea și gradul de erudiție al celor care aspirau la o carieră de ofițer în armată. Astfel, examenul era constituit din două probe: scris și oral. Cerințele scrise cuprindeau: dicte român (dictare); teme franceze asupra părților elementare; teme germane; desen liniar, părțile figurii omului într-un fel corect după modele date; caligrafia, scrisoare coerentă, ordinară, dreaptă și plecată. Examenul oral cuprindea opt etape multidisciplinare: cursul religios, catehism elementar, limba română, limba franceză, limba germană, aritmetica, istoria Principatelor, geografia.

Dezvoltarea diferitelor componente ale administrației militare centrale și apariția, în timp, a unor noi arme și specializări militare au făcut ca, de-a lungul existenței sale, actuala Direcție Management Resurse Umane să parcurgă un proces continuu de schimbări de structură și denumire.

Până în prezent structura centrală de personal a Armatei a funcționat fără întrerupere, sub diferite denumiri, care gravitează în jurul noțiunii de personal: Direcția Personal și Operații Militare, Direcția Serviciului de Stat Major și a Infanteriei, Direcția Infanteriei, Cavaleriei și Personalului, Direcția Generală a Personalului, Direcția Cadrelor Armatei, Direcția Cadre și Învățământ.

După cel de-al Doilea Război Mondial, indiferent de denumirea avută, compartimentele de bază ale structurii centrale de personal și-au păstrat nucleele de competențe, reușind să funcționeze eficient, pentru a asigura armatei necesarul de resurse umane.

Anul 1997 reprezintă un punct de inflexiune în dinamica problematicii resurselor umane, când, în contextul modernizării armatei, sfera de competențe a direcției a fost diversificată, prin alăturarea domeniului învățământului militar, celui al managementului personalului, aceasta primind denumirea Direcția Management Resurse Umane, urmând ca începând cu 2017 să se numească Direcția Generală Management Resurse Umane .

Cele mai importante politici de personal în această perioadă de schimbări majore ale legislației naționale au vizat următoarele: reglementarea unitară a modalităților și regulilor de definire a carierei militare, precum și tipurile de studii/cursuri de carieră ce pot fi frecventate de către cadrele militare, în vederea înaintării în gradul următor, cât și eliminarea unor disfuncționalități întâlnite în procesul de evoluție în carieră; eficientizarea sistemului de selecție pentru promovarea în funcție și înaintarea în grad; reglementarea unitară a recrutării, selecției, formării profesionale și evoluției în cariera militară în Armata României într-un singur act normativ specific, prin care au fost coagulate principalele procese ale managementului resurselor umane și a fost pentru prima dată reglementată evoluția în carieră a personalului militar.

În această etapă de implementare a unor structuri militare suple, flexibile și eficiente, compatibile cu structurile similare din cadrul Alianței Nord-Atlantice, Direcția Generală Management Resurse Umane are obiective de mare importanță care privesc gestionarea eficientă a resurselor umane în cadrul managementului carierei individuale, promovarea în raport cu valoarea și potențialul de dezvoltare al fiecărei persoane, pregătirea pe parcursul carierei, modernizarea învățământului militar, îmbunătățirea climatului de muncă și a relațiilor interumane, evaluarea și menținerea unui moral bun al militarilor care participă la misiuni în afara teritoriului statului român, precum și motivarea personalului pentru asigurarea stabilității profesionale și creșterea performanțelor.

Faptul că armata este, în mentalul poporului român, un factor de stabilitate a societății și principalul furnizor de securitate derivă din calitatea profesională și morală a resursei umane.

Ca urmare, generarea și instruirea resursei umane, motivarea militarilor pentru a crește disponibilitatea acestora de a îndeplini orice misiune, în condițiile creșterii mobilității structurilor militare și a diversificării tipurilor de acțiuni militare, reprezintă și pe viitor misiunea de bază a structurilor de personal.