Direcția generală management resurse umane este continuatoarea primei structuri centrale de personal din Armata României, atestată documentar la 9 octombrie 1862, când, prin Înaltul Decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a luat ființă în cadrul Ministerului de Război, "I-a Direcție Personal și Operații Militare", având în compunere două diviziuni, organizate, fiecare, pe două secții.

După obținerea independenței de stat a României, în anii ce au urmat, armata a cunoscut numeroase modificări calitative și cantitative, iar Direcția Personal și Operații Militare s-a adaptat continuu la cerințele vremurilor, inspirându-se din modelele occidentale - îndeosebi francez și german, și perfecționându-și, în mod constant, structura organizatorică. De-a lungul timpului, structura centrală de personal a armatei a funcționat sub mai multe denumiri, pe măsură ce forma organizatorică s-a schimbat:

• DIRECȚIA PERSONAL ȘI OPERAȚII MILITARE
• DIRECȚIA SERVICIULUI DE STAT MAJOR ȘI A INFANTERIEI
• DIRECȚIA INFANTERIEI, CAVALERIEI ȘI PERSONALULUI
• DIRECȚIA GENERALĂ A PERSONALULUI
• DIRECȚIA CADRELOR ARMATEI
• DIRECȚIA CADRE ȘI ÎNVĂȚĂMÂNT
• DIRECȚIA PERSONAL A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE
• DIRECȚIA MANAGEMENT RESURSE UMANE
• DIRECȚIA GENERALĂ MANAGEMENT RESURSE UMANE

O contribuție importantă la evoluția structurii centrale de personal a armatei române au avut-o șefii acestei structuri. Dintre aceștia, unii s-au remarcat prin cariere de excepție și au rămas în istoria de aur a armatei române. Primul șef al Direcției Personal și Operații Militare a fost colonelul Alexandru Christea.

Din galeria personalităților de excepție care s-au aflat la conducerea primei structuri centrale de personal fac parte și căpitanul Eustațiu Pencovici, șeful primei "diviziuni", ulterior devenit general, generalul de divizie Matei Vlădescu, care a condus și Ministerul de Război, generalul de corp de armată Eremia Grigorescu, artilerist și matematician eminent, artizanul victoriei de la Mărășești, din 1917, generalul de divizie Ion Argetoianu, generalul de corp de armată Nicolae Șova și mulți alții.

Dintre conducătorii postbelici ai structurii de personal, îi amintim pe Ion Ioniță, devenit ministru al Forțelor Armate, general-maior Gheorghe Catană, general-locotenent Constantin Opriță, iar lista poate continua cu personalități de excepție. După 1989, în contextul începerii procesului de modernizare și transformare a armatei, sfera de competențe a direcției centrale de personal a fost diversificată, nuanțată și orientată, cu precădere, spre creșterea capacității profesionale și morale a resursei umane de a-și îndeplini, cu competență și dăruire, misiunea sa fundamentală, precum și de a asigura interoperabilitatea cu armatele țărilor aliate. În primii ani de după 1989, la conducerea structurii centrale de personal s-au aflat general Liviu Ciubăncan, urmat de general-maior Valeriu Vasilescu.

În anul 1997, prin unirea Direcției personal cu Direcția învățământ militar, a rezultat actuala structură centrală de personal a Ministerului Apărării Naționale - Direcția management resurse umane. Astfel, aceasta și-a îmbogățit competențele cu cele privind educația militară, generalul-locotenent dr. Neculai Bălan fiind primul șef al acestei structuri, urmat de generalul-locotenent dr. Ion Gurgu (1999-2007), generalul-maior Niculae Tabarcia (2007-2009), generalul-maior dr. Dumitru Seserman (2009-2013) și generalul-maior Marian Tase (2013-2016).
În prezent, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării, direcția s-a transformat în direcție generală, cu domenii noi de competență, primul șef al acesteia fiind generalul-maior dr. Liviu-Marilen Lungulescu. În prezent direcția este condusă de generalul-locotenent George Spiridonescu.