Unul dintre eroii victoriei Armatei României de la Mărășești a fost generalul Eremia Grigorescu. S-a născut la 28 noiembrie 1863, în localitatea Târgu Bujor, a absolvit Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie în anul 1882 la București, apoi în anul 1886 a absolvit Școala Specială de Artilerie și Geniu, în anul 1886. În perioada 1887-1889 a urmat un stagiu de perfecționare în arma artilerie și în probleme de administrație militară pe lângă Ministerul de Război Francez, concomitent absolvind Facultatea de Matematică de la Sorbona.

A îndeplinit mai multe funcții militare, iar după ce a devenit comandantul Brigăzii 3 Artilerie. în anul 1911. de la 6 aprilie 1913 până la 18 februarie 1914 a exercitat funcția de Director superior al Direcției personalului din Ministerul de Război, ulterior revenind la comanda Brigăzii 3 Artilerie, până la 1 noiembrie 1915, când a fost numit la comanda Diviziei 14 Infanterie.

Artilerist și matematician eminent, ofițer de o desăvârșită probitate morală, a făcut parte din diferite comisii însărcinate cu achiziționarea de material și armament necesare armatei române (explozibil de la uzinele germane “Troisdorf” și “Durer”, arma de infanterie cu repetiție Manlicher, model 1893, obuzierul și tunul de câmp „Krupp”, model 1904), fiind trimis în Germania, Anglia, Rusia, ca observator la marile manevre sau în vizită la diferite unități militare.

Cu puțin timp înainte de decretarea mobilizării, în 1916, i s-a încredințat comanda Diviziei 15 Infanterie, pe care a condus-o în luptele din sudul Dobrogei. Transferat împreună cu marea unitate pe frontul din Moldova în septembrie 1916, a participat la prima bătălie de la Oituz în octombrie 1916. Opunându-se forțelor inamice care declanșaseră ofensiva în trecătoare, Grupul „Oituz”- constituit din diviziile 15 infanterie și 2 cavalerie – a stăvilit înaintarea acestora și, printr-o serie de contraatacuri violente, le-a respins peste frontiera existentă la vremea respectivă. Cu acest prilej, generalul Eremia Grigorescu a lansat lozinca “Pe aici nu se trece”, iar marea unitate și-a câștigat denumirea de „Divizia de fier”. Până în vara anului 1917, se impusese deja ca “o figură mare și interesantă a războiului nostru. Era întruchiparea tipului clasic al soldatului de rasă - așa cum arăta Constantin Kirițescu - mândru ca un muschetar, viteaz ca un cavaler medieval. Pe lângă acestea, o solidă educație militară și tehnică, un ochi sigur și o energie de fier. Optimismul său robust își găsea expresiunea în formele romantice, ce deveneau populare, impresionau corpul ofițeresc și masele soldățimei și le ridica moralul. Deviza lui <<Pe aici nu se trece>> devenise celebră. Cu faima ei trecuse generalul de pe frontul Oituzului pe acela al Mărășeștilor. Domina cele mai grele situații printr-o neturburată încredere în sine”.

În timpul bătăliei de la Mărășești din iulie – august 1917 generalul Eremia Grigorescu a fost numit comandant al Armatei 1, pe care a condus-o la victoria ce avea să-l consacre definitiv în galeria marilor conducători de oști din istoria militară. Marile unități din subordinea sa – constituite în dispozitivul defensiv din poarta Focșanilor, bazat pe principiul apărării active – au oprit ofensiva Grupului de armate al feldmareșalului August von Mackensen, silindu-l prin contraatacuri viguroase să bată în retragere.

Referindu-se la calitățile de comandant ale generalului Eremia Grigorescu, mareșalul Alexandru Averescu îl considera un adevărat “general de câmp”, iar mareșalul Constantin Prezan aprecia că acesta “a infiltrat ofițerilor și trupei […] o desăvârșită încredere în victorie, punându-i astfel în măsură de a susține dese și impetuoase atacuri și contraatacuri cu rezultate strălucite, contra unui inamic mult superior ca număr”.

Între 24 octombrie și 29 noiembrie 1918 a fost ministru de Război în guvernul condus de generalul Constantin Coandă. În scurta perioadă cât a fost ministru s-a preocupat pentru punerea în aplicare a planurilor de mobilizare a întregii armate române.

Peste puțin timp, la 21 iulie 1919, generalul Eremia Grigorescu a încetat din viață, în urma unei scurte suferințe. A doua zi, Nicolae Iorga scria: “Generalul care coboară în mormânt după ce așa frumos l-a luminat o așa de curată glorie, a însemnat pentru poporul nostru mult încercat, reazămul pe care nimic nu l-a putut zdrobi. Generalul Eremia Grigorescu a contribuit esențial la izbânda de la Mărășești prin acea însușire  fericită între cele fericite, care siguranța de sine, încrederea absolută în succes, farmecul acestei calități de voință ce îl exercită asupra tuturor celor care stau sub ordinele unui asemenea om, sugestionați de cuvântul, de gestul, dar mai ales de neclintita lui hotărâre”.

O personalitate de excepție, o carieră militară glorioasă.

Generalul a fost decorat de-a lungul carierei cu Ordinul “Mihai Viteazul”, clasele a III-a și a II-a, ordinele “Sf. Gheorghe” și “Sf. Ana” (Rusia), “Legiunea de onoare” (Franța) și “Companion of the Bath” (Marea Britanie).